 |
Στίχοι: Βασίλης Γιαννόπουλος
Μουσική: Αντώνης Βαρδής
Πρώτη εκτέλεση: Αντώνης Ρέμος
Σου ζητούσα ν’απαντήσεις αν αντέχεις να μ’αφήσεις
μ’έναν άλλον αν θα πας εσύ ποτέ
Και μου είπες αν το κάνω να το ξέρεις θα πεθάνω
στη ζωή μου δε θα σ’αρνηθώ ποτέ
Σε ρωτούσα αν τελειώσει σαν το χιόνι αν θα λιώσει
κι αν πεθάνει η αγάπη αυτή ποτέ
Κι απαντούσες μη φοβάσαι σ’ αγαπώ να το θυμάσαι
δε θ’αφήσω να χαθείς εσύ ποτέ
Ποτέ...ποτέ μη λες ποτέ
Ποτέ...ποτέ μη λες ποτέ
Ξαφνικά με αφήνεις τηλέφωνα κλείνεις
χωρίς εξηγήσεις χωρίς ένα γεια
ξαφνικά μ’αποφεύγεις σηκώνεσαι φεύγεις
και ούτε σε νοιάζει αν ζω τελικά
Σου’χα πει μη μ’αφήσεις και μου’πες ποτέ
Ποτέ...ποτέ μη λες ποτέ
Ποτέ...ποτέ μη λες ποτέ
Σε ρωτούσα κάθε βράδυ
ποιο φιλί ποιο ξένο χάδι
θα’ναι αιτία να χαθούμε εμείς ποτέ
Κι ορκιζόσουν στη ζωή σου
πως για πάντα η πνοή σου
θα’μαι εγώ και δε θα πας αλλού ποτέ
Ποτέ...ποτέ μη λες ποτέ
Ποτέ...ποτέ μη λες ποτέ
Ξαφνικά με αφήνεις τηλέφωνα κλείνεις
χωρίς εξηγήσεις χωρίς ένα γεια
ξαφνικά μ’αποφεύγεις σηκώνεσαι φεύγεις
και ούτε σε νοιάζει αν ζω τελικά
Σου’χα πει μη μ’αφήσεις και μου’πες ποτέ
|  |
Versuri: Vasilis Yiannopoulos
Muzică: Adonis Vardis
Prima de performanţă: Adonis Remos
Îţi ceream să răspunzi dacă poţi suporta să mă laşi,
Dacă te vei duce vreodată cu altul
Şi mi-ai spus "dacă o s-o fac să ştii că voi muri,
în viaţa mea nu te voi renega niciodată."
Te întrebam dacă se va termina, dacă se va topi ca zăpada
Şi dacă va muri această iubire vreodată
Şi răspundeai "nu te teme, te iubesc, să îţi aminteşti asta,
Nu voi lăsa să te pierzi niciodată".
Niciodată...niciodată să nu spui niciodată.
Niciodată...niciodată să nu spui niciodată.
Brusc mă laşi, închizi telefoanele,
Fără explicaţii, fără un "la revedere"
Brusc mă eviţi, te ridici, pleci
Şi nu te interesează nici măcar dacă până la urmă trăiesc
Îţi spusesem "nu mă lăsa" şi mi-ai spus "niciodată".
Niciodată...niciodată să nu spui niciodată
Niciodată...niciodată să nu spui niciodată
Te întrebam în fiecare seară
Ce sărut, ce mângâiere străină
Va fi motiv ca noi doi să ne pierdem vreodată
Şi jurai pe viaţa ta
Că pentru totdeauna respiraţia ta
Voi fi eu şi nu te vei duce în altă parte niciodată.
Niciodată...niciodată să nu spui niciodată.
Niciodată...niciodată să nu spui niciodată.
Brusc mă laşi, închizi telefoanele,
Fără explicaţii, fără un "la revedere"
Brusc mă eviţi, te ridici, pleci
Şi nu te interesează nici măcar dacă până la urmă trăiesc
Îţi spusesem "nu mă lăsa" şi mi-ai spus "niciodată".
| |
