Warning: session_start(): Cannot start session when headers already sent in /home/stixoi/public_html/core.php on line 23
stixoi.info: Îmi ard corăbiile
 
Σύνδεση

Εγγραφή

Πλαίσιο χρήσης
130333 Τραγούδια, 269362 Ποιήματα, 28913 Μεταφράσεις, 26571 Αφιερώσεις
 

Îmi ard corăbiile - 2339 Αναγνώσεις         
    

Στίχοι: Νίκος Πορτοκάλογλου
Μουσική: Νίκος Πορτοκάλογλου
Πρώτη εκτέλεση: Νίκος Πορτοκάλογλου

Τα καράβια μου καίω
τα καράβια μου καίω τα καίω
δε θα πάω πουθενά.

Μπρος στα πόδια σου κλαίω
μη μ’αφήσεις σου λέω σου λέω
να σ’αφήσω ξανά.

Κι ας μη μου ’χεις χαρίσει ποτέ
ένα χάδι ως τώρα
πάντα εδώ θα γυρνώ.

Από πείσμα και τρέλα θα ζω
σε τούτη τη χώρα
ώσπου να ’βρω νερό
γιατί ανήκω εδώ.

Τα παιδιά στην κερκίδα
είναι η μόνη σου ελπίδα ελπίδα
πρωινός ουρανός

Σταυρωμένη πατρίδα
μες στα μάτια σου είδα αχ είδα
της ανάστασης φως.

Κι ας μη μου ’χεις χαρίσει ποτέ
ένα χάδι ως τώρα
πάντα εδώ θα γυρνώ.

Από πείσμα και τρέλα θα ζω
σε τούτη τη χώρα
ώσπου να ’βρω νερό
γιατί ανήκω εδώ.

Όποιος σε δει
για μια στιγμή
δίχως του πένθους
το μαύρο μανδύα.
Θα ’σαι εσύ
θεά γυμνή
η αμαρτία του
κι η τιμωρία.
Σαν οπτασία
για μια ζωή.

Κι ας μη μου ’χεις χαρίσει ποτέ
ένα χάδι ως τώρα
πάντα εδώ θα γυρνώ.

Από πείσμα και τρέλα θα ζω
στην έρημη χώρα
ώσπου να ’βρω νερό
γιατί ανήκω εδώ.


Versuri: Nikos Portokaloylou
Muzică: Nikos Portokaloylou
Prima de performanţă: Nikos Portokaloylou

Îmi ard corăbiile
Îmi ard corăbiile - le ard
Nu voi pleca nicăieri.

Plâng la picioarele tale
nu mă părăsi, îţi zic - îţi zic
să te părăsesc iarăşi.

Şi pentru că nu mi-ai dăruit niciodată
o îmbrăţişare până acum
întotdeauna mă voi întoarce aici.

Cu încăpăţânare şi nebunie voi trăi
în această ţară
oriunde să găsesc apă
pentru că aparţin acestui loc.

Copiii pe peluză
sun unica ta speranţă - speranţă
cerul de dimineaţă

O patrie răstignită
în ochii tăi am văzut - ah, am văzut
lumina învierii.

Şi pentru că nu mi-ai dăruit niciodată
o îmbrăţişare până acum
întotdeauna mă voi întoarce aici.

Cu încăpăţânare şi nebunie voi trăi
în această ţară
oriunde să găsesc apă
pentru că aparţin acestui loc.

Oricine te va vedea
pentru o clipă
fără a doliului
mantie neagră.
Vei fi tu,
zeiţă goală,
păcatul lui
şi pedeapsa.
Ca o nălucă
pentru o viaţă întreagă.

Şi pentru că nu mi-ai dăruit niciodată
o îmbrăţişare până acum
întotdeauna mă voi întoarce aici.

Cu încăpăţânare şi nebunie voi trăi
în această ţară
oriunde să găsesc apă
pentru că aparţin acestui loc.

   Verona, Veronica © 17-01-2008 @ 01:37

Πρέπει να συνδεθείς για να μπορείς να καταχωρίσεις σχόλιο