Este de ajuns că plăngem
Έρχονται ώρες
που όλα τα φοβάμαι
όσα θυμάμαι
κι ακόμα με πονούν
αυτές τις ώρες
να το θυμάσαι
πλάι μου να `σαι
όταν θα `ρθούν
δίπλα μου να `σαι
μαζί σου να με βρούν.
Να μ’ αγκαλιάζεις
για να σ’ αισθάνομαι
κι αν δεις να χάνομαι
να μ’ ανεβάζεις
να με ησυχάζεις
και να με νοιάζεσαι
να με χρειάζεσαι
όπως κι εγώ.
Έρχονται ώρες
που οι σκέψεις με πληγώνουν
και δεν τελειώνουν
τα "πώς" και τα "γιατί"
γι’ αυτές τις ώρες
κι οι δυο μας φταίμε
κι ό,τι κι αν λέμε
τι ωφελεί
φτάνει που κλαίμε
και που είμαστε μαζί.
Να μ’ αγκαλιάζεις
για να σ’ αισθάνομαι
κι αν δεις να χάνομαι
να μ’ ανεβάζεις
να με ησυχάζεις
και να με νοιάζεσαι
να με χρειάζεσαι
όπως κι εγώ.
Vin ore
când mi-e teamă de toate
câte îmi aduc aminte
și încă ma dor
în orele acelea
să-ți amintești
să fi lângă mine
când vor veni
să fi lângă mine
să ma găsească împreună cu tine.
Să mă iei în brațe
ca să te simt
și dacă vezi ca mă pierd
să mă ridici
să mă liniștești
și să ai grijă de mine
să ai nevoie de mine
așa cum am și eu.
Vin ore
în care gandurile mă rănesc
și nu se termină
"cum" și "de ce-urile"
de aceste ore
suntem amândoi de vină
și orice am spune
la ce bun?
este de ajuns că plângem
și că suntem împreună.
Să mă iei în brațe
ca să te simt
și dacă vezi ca mă pierd
să mă ridici
să mă liniștești
și să ai grijă de mine
să ai nevoie de mine
așa cum am și eu.
gappap, Γιώργος Παπαδόπουλος (Giorgos © 29.07.2014