Visul | ||
Δυο γιους είχες μανούλα μου δυο δέντρα, δυο ποτάμια, δυο κάστρα Βενετσιάνικα, δυο δυόσμους, δυο λαχτάρες. Ένας για την ανατολή κι ο άλλος για τη δύση κι εσύ στη μέση μοναχή μιλάς, ρωτάς, μιλάς, ρωτάς τον ήλιο. Ήλιε που βλέπεις τα βουνά, που βλέπεις τα ποτάμια όπου θωρείς τα πάθη μας και τις φτωχές μανούλες. Αν δεις τον Παύλο φώναξε και τον Ανδρέα πες μου. Μ’ έναν καημό τ’ ανάστησα μ’ έναν λυγμό τα γέννου. Μα κείνοι παίρνουνε βουνά διαβαίνουνε ποτάμια ο ένας τον άλλο ψάχνουνε για ν’ αλληλοσφαγούνε. Κι εκεί στο πιο ψηλό βουνό, στην πιο ψηλή ραχούλα σιμά κοντά πλαγιάζουνε κι όνειρο ί κι όνειρο ίδιο βλέπουν. Στης μάνας τρέχουνε κι οι δυο το νεκρικό κρεβάτι. Μαζί τα χέρια δίνουνε της κλείνουνε τα μάτια. Και τα μαχαίρια μπήγουνε βαθιά μέσα στο χώμα. Κι απέκει ανέβλυσε νερό να πιεις να ξε να πιεις να ξεδιψάσεις. | Doi fii aveai maicuta mea, Doi brazi ,doua parauri Doua castele falnice Doi crini doua surasuri Unul pentru rasarit Altul spre apus in zare La mijloc tu ai nimerit Vorbesti intrebi, vorbesti intrebi la soare -Soare tu care muntii vezi te uiti la rauri multe in suferintele crezi saracelor maicute Striga pe Pavlos daca-l vezi Iar de Andreas spune-mi Cu mare dor i-am inviat Cu lacrimi ii , cu lacrimi ii nascusem Dar ei se-ndreapta catre munti Trec ape curgatoare Unul pe altul cauta caci vor sa se omoare Acolo pe un munte-nalt Pe cea mai- nalta creasta Culcati unul si celalalt Acelasi vis, acelasi vis se arata Spre mama alearga amindoi La patul ei de moarte Pe loc i-si strang mainile apoi Si-i inchid cu palma ochii Implant’atunci cutitele Cu lacrimi in tarina De-acolo apa a tasnit Sa bei cand ti-e, sa bei cand ti-este sete | |
Charys © 27.10.2008 |
Εκτύπωση από: http://www.stixoi.info