 | Στίχοι: Κωνσταντίνος Καβάφης
Μουσική: Δημήτρης Παπαδημητρίου
Πρώτη εκτέλεση: Ανδρέας Σμυρνάκης
Την κάμαρην αυτή, πόσο καλά την ξέρω.
Τώρα νοικιάζονται κι αύτη κι ή πλαγινή
για εμπορικά γραφεία. Όλο το σπίτι έγινε
γραφεία μεσιτών, κι εμπόρων, κι Εταιρείες.
Ά ή κάμαρη αυτή, τι γνώριμη πού είναι.
Κοντά στην πόρτα εδώ ήταν ο καναπές,
κι εμπρός του ένα τουρκικό χαλί
σιμά το ράφι με δυο βάζα κίτρινα.
Δεξιά• όχι, αντικρύ, ένα ντολάπι με καθρέπτη.
Στη μέση το τραπέζι όπου έγραφε
κι ή τρεις μεγάλες ψάθινες καρέγλες.
Πλάι στο παράθυρο ήταν το κρεβάτι
πού αγαπηθήκαμε τόσες φορές.
Θα βρίσκονται ακόμη τα καϋμένα πουθενά.
Πλάϊ στό παράθυρο ήταν το κρεβάτι•
ό ήλιος του απογεύματος το `φθανε ως τα μισά.
...Απόγευμα ή ώρα τέσσερες, είχαμε χωρισθεί
για μια εβδομάδα μόνο... Αλλοίμονον,
η εβδομάς εκείνη έγινε παντοτινή.
|  | Lyrics: Konstadinos Kavafis
Musica: Dimitris Papadimitriou
Prima esecuzione: Andreas Smyrnakis
Questa camera, come la conosco bene.
Adesso va in affitto con quella confinante
per uffici commerciali. Tutta la casa si è trasformata
in uffici di intermediari, di mercanti, e Compagnie.
Ah, questa camera, come la conosco.
Vicino alla porta, qui, c'era il canapè,
e davanti un tappeto turco:
lì presso, lo scaffale con due vasi gialli.
A destra: no, di fronte, un armadio a specchio.
Al centro il tavolo dove lui scriveva;
e tre grandi seggiole impagliate.
Accanto alla finestra c'era il letto
dove ci amammo tante volte.
Si ritroveranno ancora i poveretti da qualche parte.
Accanto alla finestra c'era il letto:
il sole del meriggio lo occupava sino al mezzo.
...Un pomeriggio alle quattro ci eravamo separati
per una sola settimana...Peccato,
quella settimana divenne un'eternità.
| |