 |
Στίχοι: Μιχάλης Γελασάκης
Μουσική: Kiki Lesendric
Πρώτη εκτέλεση: Μανώλης Μητσιάς
Θα`θελα να`μαι μαζί σου όταν πονάς
μαζί την ώρα που ξυπνάς
να μου θυμώνεις, να γελάς.
Θα`θελα να είμαι τρένο που οδηγείς
στην επιφάνεια της γης
μικρός να γίνομαι μπελάς.
Θα`θελα τις πληγές που αρνήθηκα
ντροπαλά και ανήθικα
να τις πάρω αγκαλιά.
Θα`θελα όσα χάδια λυπήθηκα
και να δώσω φοβήθηκα
να τ`αφήσω στα δικά σου σκαλιά.
Άφησα στον άνεμο τα φύλλα μου
μη με ξεχάσεις, μίλα μου
και θα νικήσω το Νοτιά.
Έφυγα ν`αφήσω πίσω ό,τι πονά
καθώς ο χρόνος θα γεννά
λόγια που πήρανε φωτιά.
Θα`θελα τις πληγές που αρνήθηκα
ντροπαλά και ανήθικα
να τις πάρω αγκαλιά.
Θα`θελα όσα χάδια λυπήθηκα
και να δώσω φοβήθηκα
να τ`αφήσω στα δικά σου σκαλιά.
|  |
Versuri: Mihalis Yelasakis
Muzică: Kiki Lesendric
Prima de performanţă: Manolis Mitsias
Aș vrea să fiu cu tine când suferi,
Cu tine în clipa în care te trezești,
Să mi te înfurii, să râzi.
Aș vrea să fiu un tren pe care îl conduci
La suprafața pământului,
Să devin o mică pacoste.
Aș vrea, rănile pe care le-am refuzat
Cu timiditate și în mod imoral,
Să le iau în brațe.
Aș vrea, toate mângâierile pe care le-am menajat
Și mi-a fost teamă să le dau,
Să le las pe treptele tale.
Mi-am lăsat frunzele în vânt,
Nu mă uita, vorbește-mi
Și voi învinge vântul de sud.
Am plecat să las în urmă tot ce doare
În timp ce timpul va naște
Cuvinte care au luat foc.
Aș vrea, rănile pe care le-am refuzat
Cu timiditate și în mod imoral,
Să le iau în brațe.
Aș vrea, toate mângâierile pe care le-am menajat
Și mi-a fost teamă să le dau,
Să le las pe treptele tale.
| |
