Mâinile | ||
Τα χέρια που άγγιζαν αυτά τα μαλλιά τα χέρια που φύτεψαν αυτή τη μηλιά σα φύλλα ξερά που τα παράσυρ’ η βροχή το χώμα αγκαλιάζουνε σπαρμένα στη γη Τα μάτια που έδιναν στ’ αστέρια το φως τα μάτια που έλαμπαν σαν ήλιος κρυφός τα μάτια σου αυτά τα γελαστά είναι κλειστά λυχνάρια που σβήστηκαν στο χιόνι μπροστά Καινούριο φθινόπωρο κι ακόμα να βγεις σαν άσπρο χρυσάνθεμο στη φλούδα της γης να βγεις να μου πεις αν καρτερείς να ξαναρθώ στα χέρια σου αγάπη μου για να ζεσταθώ | ![]() | Mâinile care atingeau acest păr, Mâinile care au sădit acest măr, Ca frunzele uscate pe care le-a luat ploaia Îmbrăţişează solul, împrăştiate pe pământ. Ochii care dădeau lumină stelelor, Ochii care străluceau ca un soare ascuns, Acei ochi veseli ai tăi sunt închişi, Lămpi care s-au stins în faţa zăpezii. O nouă toamnă şi încă nu ai ieşit Ca o crizantemă albă pe scoarţa pământului, Nu ai ieşit să-mi spui dacă aştepţi să vin din nou În braţele tale, iubirea mea, să mă încălzesc. |
angelxirina © 13.10.2012 |
Εκτύπωση από: http://www.stixoi.info