Noaptea pleacă
Φεύγει η νύχτα
άλλο τι να περιμένω
ξέρω πως κοντά μου δε θα’ ρθεις
Να κλάψω θέλω όμως μέσα μου σωπαίνω
πες μου δύο λόγια να χαρείς
Λίγο μείνε
απ’ το ψέμα σου κρατιέμαι
θέλω στη φωτιά σου να καώ
Απ ’ τις στάχτες πάλι θα ξαναγεννιέμαι
μου φτάνει αυτό το λίγο για να ζω
Και μοιάζει η αγάπη
μ’ αγιάτρευτη πληγή
που ποτέ δεν κλείνει
κι έτσι σε αφήνει
δίχως να σε λυπηθεί
Άδεια η πόλη
θεέ μου πως να το μαντέψω
σε ποια αγκαλιά θα κοιμηθείς
Αχ να μπορούσα μεσ’ τον ύπνο σου να πέσω
μήπως στ’ όνειρό σου και με δεις
Και μοιάζει η αγάπη
μ’ αγιάτρευτη πληγή
που ποτέ δεν κλείνει
κι έτσι σε αφήνει
δίχως να σε λυπηθεί
Noaptea pleacă,
Ce să mai aștept?
Știu că nu vei veni lângă mine.
Vreau să plâng dar înăuntrul meu tac
Spune-mi două cuvinte, te rog.
Rămâi puțin,
Mă țin de minciuna ta
Vreau să ard în focul tău
Mă voi renaște din nou din cenușă
Îmi ajunge acest puțin ca să trăiesc.
Și seamănă iubirea
Cu o rană nevindecată
Care nu se închide niciodată
Și te lasă așa,
Fără să-i fie milă de tine.
Orașul (este) pustiu
Doamne, cum să ghicesc
În ce brațe vei dormi?
Ah, de-aș putea să cad în somnul tău
În speranţa că mă vei vedea în visul tău.
Și seamănă iubirea
Cu o rană nevindecată
Care nu se închide niciodată
Și te lasă așa,
Fără să-i fie milă de tine.
angelxirina © 15.10.2012