Este de ajuns că plăngem | ||
Έρχονται ώρες που όλα τα φοβάμαι όσα θυμάμαι κι ακόμα με πονούν αυτές τις ώρες να το θυμάσαι πλάι μου να `σαι όταν θα `ρθούν δίπλα μου να `σαι μαζί σου να με βρούν. Να μ’ αγκαλιάζεις για να σ’ αισθάνομαι κι αν δεις να χάνομαι να μ’ ανεβάζεις να με ησυχάζεις και να με νοιάζεσαι να με χρειάζεσαι όπως κι εγώ. Έρχονται ώρες που οι σκέψεις με πληγώνουν και δεν τελειώνουν τα "πώς" και τα "γιατί" γι’ αυτές τις ώρες κι οι δυο μας φταίμε κι ό,τι κι αν λέμε τι ωφελεί φτάνει που κλαίμε και που είμαστε μαζί. Να μ’ αγκαλιάζεις για να σ’ αισθάνομαι κι αν δεις να χάνομαι να μ’ ανεβάζεις να με ησυχάζεις και να με νοιάζεσαι να με χρειάζεσαι όπως κι εγώ. | ![]() | Vin ore când mi-e teamă de toate câte îmi aduc aminte și încă ma dor în orele acelea să-ți amintești să fi lângă mine când vor veni să fi lângă mine să ma găsească împreună cu tine. Să mă iei în brațe ca să te simt și dacă vezi ca mă pierd să mă ridici să mă liniștești și să ai grijă de mine să ai nevoie de mine așa cum am și eu. Vin ore în care gandurile mă rănesc și nu se termină "cum" și "de ce-urile" de aceste ore suntem amândoi de vină și orice am spune la ce bun? este de ajuns că plângem și că suntem împreună. Să mă iei în brațe ca să te simt și dacă vezi ca mă pierd să mă ridici să mă liniștești și să ai grijă de mine să ai nevoie de mine așa cum am și eu. |
gappap, Γιώργος Παπαδόπουλος (Giorgos © 29.07.2014 |
Εκτύπωση από: http://www.stixoi.info