Există un sens
Απόψε η νύχτα δεν περνά
δεν τη μπορώ, δεν την αντέχω
Με προκαλεί στα σκοτεινά
και τη μισώ όταν δε σ’ έχω
Μου λείπεις τόσο που εγώ,
όταν δεν είσαι εσύ μαζί μου,
όταν δεν είσαι εσύ εδώ
νιώθω πως λείπω απ’ τη ζωή μου
Υπάρχει λόγος, θέλω να `ρθείς έστω για λίγο
υπάρχει λόγος δεν έχω άλλη αντοχή
Θα γίνω δρόμος να περάσεις,
θα γίνω δάκρυ να ξεχάσεις
Πλάι μου να `σαι όταν ξυπνήσω το πρωί
πλάι μου να `σαι όταν ξυπνήσω το πρωί
Δεν είσαι όνειρο εσύ
που το πρωί θα έχει σβήσει
Είσαι το τέλος κι η αρχή
μες της ζωής μου το μεθύσι
Τόσα γιατί μες την καρδιά
κι αυτή η βραδιά χαρτί καμένο
γέμισε η νύχτα μοναξιά,
ξημέρωσε και περιμένω
Υπάρχει λόγος, θέλω να `ρθείς έστω για λίγο
υπάρχει λόγος δεν έχω άλλη αντοχή
Θα γίνω δρόμος να περάσεις,
θα γίνω δάκρυ να ξεχάσεις
Πλάι μου να `σαι όταν ξυπνήσω το πρωί
πλάι μου να `σαι όταν ξυπνήσω το πρωί
În astă seară noaptea nu trece
Nu pot să o suport
Mă cheamă în întuneric
Şi o urăsc atunci când nu te am
Îmi lipseşti atât de mult , încât eu
Atunci când nu eşti cu mine
Atunci când nu eşti aici
Simt că lipsesc din viaţa mea
Există un sens, vreau să vii chiar şi pentru puţin
Există un sens, nu mai am răbdare
Voi deveni drum ca să treci
Voi deveni lacrimă ca să uiţi
Lângă mine să fii când mă trezesc dimineaţa
Lângă mine să fii când mă trezesc dimineaţa
Nu eşti un vis
Care se va fi şters dimineaţa
Eşti sfârşitul şi începutul
Şi beţia vieţii mele
De ce în inimă
Această seară e ca o hărtie arsă
Noaptea umple singurătatea
Se zoreşte de ziuă şi aştept
Există un sens, vreau să vii chiar şi pentru puţin
Există un sens, nu mai am răbdare
Voi deveni drum ca să treci
Voi deveni lacrimă ca să uiţi
Lângă mine să fii când mă trezesc dimineaţa
Lângă mine să fii când mă trezesc dimineaţa
Există un sens, vreau să vii chiar şi pentru puţin
Există un sens, nu mai am răbdare
Verona, Veronica © 14.07.2007