Lasă-mă să spun
Πορτοκάλογλου:
Άσε με να λέω πως θα σε αφήσω,
λόγια είναι μόνο, ό,τι και να πω.
Άσε με να φύγω και να περπατήσω
λίγο ν’ ανασάνω και θα ξαναρθώ.
Μα όταν λέω πως μαζί σου θα ξεκόψω
γίνεσαι φλόγα που με καίει και γυρίζω
σαν το τσιγάρο που όλο λέω "θα το κόψω"
κι όμως με πάθος πιο πολύ ξανακαπνίζω.
Βιτάλη:
Άσε με να λέω πως δε θα σ’ αφήσω,
μες στην αγκαλιά μου πια να ξαναμπείς.
Πως αυτή τη νύχτα την πόρτα θα σου κλείσω
λόγια είναι μόνο, λόγια της στιγμής.
Μα όταν λέω πως μαζί σου θα ξεκόψω
γίνεσαι φλόγα που με καίει και γυρίζω
σαν το τσιγάρο που όλο λέω "θα το κόψω"
κι όμως με πάθος πιο πολύ ξανακαπνίζω.
[Portokaloglou:]
Lasă-mă să spun că te voi lăsa,
Sunt doar cuvinte, orice aș spune.
Lasă-mă să plec și să mă plimb,
Să iau puțin aer și voi veni înapoi.
Dar când spun că mă voi elibera de tine
Devii o flacără care mă arde și mă întorc
Ca țigara de care tot zic că mă voi lăsa
Și totuși, cu patos fumez din nou și mai mult.
[Vitali:]
Lasă-mă să spun că nu te voi lăsa
Să mai intri din nou în brațele mele.
Că în noaptea asta îți voi închide ușa
Sunt doar cuvinte, cuvinte de moment.
Dar când spun că mă voi elibera de tine
Devii o flacără care mă arde și mă întorc
Ca țigara de care tot zic că mă voi lăsa
Și totuși, cu patos fumez din nou și mai mult.
angelxirina © 07.02.2012