Există un sens
Απόψε η νύχτα δεν περνά δεν τη μπορώ, δεν την αντέχω Με προκαλεί στα σκοτεινά και τη μισώ όταν δε σ’ έχω Μου λείπεις τόσο που εγώ, όταν δεν είσαι εσύ μαζί μου, όταν δεν είσαι εσύ εδώ νιώθω πως λείπω απ’ τη ζωή μου Υπάρχει λόγος, θέλω να `ρθείς έστω για λίγο υπάρχει λόγος δεν έχω άλλη αντοχή Θα γίνω δρόμος να περάσεις, θα γίνω δάκρυ να ξεχάσεις Πλάι μου να `σαι όταν ξυπνήσω το πρωί πλάι μου να `σαι όταν ξυπνήσω το πρωί Δεν είσαι όνειρο εσύ που το πρωί θα έχει σβήσει Είσαι το τέλος κι η αρχή μες της ζωής μου το μεθύσι Τόσα γιατί μες την καρδιά κι αυτή η βραδιά χαρτί καμένο γέμισε η νύχτα μοναξιά, ξημέρωσε και περιμένω Υπάρχει λόγος, θέλω να `ρθείς έστω για λίγο υπάρχει λόγος δεν έχω άλλη αντοχή Θα γίνω δρόμος να περάσεις, θα γίνω δάκρυ να ξεχάσεις Πλάι μου να `σαι όταν ξυπνήσω το πρωί πλάι μου να `σαι όταν ξυπνήσω το πρωί		În astă seară noaptea nu trece Nu pot să o suport Mă cheamă în întuneric Şi o urăsc atunci când nu te am Îmi lipseşti atât de mult , încât eu Atunci când nu eşti cu mine Atunci când nu eşti aici Simt că lipsesc din viaţa mea Există un sens, vreau să vii chiar şi pentru puţin Există un sens, nu mai am răbdare Voi deveni drum ca să treci Voi deveni lacrimă ca să uiţi Lângă mine să fii când mă trezesc dimineaţa Lângă mine să fii când mă trezesc dimineaţa Nu eşti un vis Care se va fi şters dimineaţa Eşti sfârşitul şi începutul Şi beţia vieţii mele De ce în inimă Această seară e ca o hărtie arsă Noaptea umple singurătatea Se zoreşte de ziuă şi aştept Există un sens, vreau să vii chiar şi pentru puţin Există un sens, nu mai am răbdare Voi deveni drum ca să treci Voi deveni lacrimă ca să uiţi Lângă mine să fii când mă trezesc dimineaţa Lângă mine să fii când mă trezesc dimineaţa Există un sens, vreau să vii chiar şi pentru puţin Există un sens, nu mai am răbdare
Verona, Veronica © 14.07.2007

Εκτύπωση από: http://www.stixoi.info